Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”

Din istoria Institutului

     Institutul „Cantacuzino” a fost înființat la 1 aprilie 1921, prin Înaltul Decret emis de Regele Ferdinand I, sub denumirea de Institutul de Seruri și Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino". Profesorul Cantacuzino fondase si conducea „Laboratorul de Medicină Experimentală" încă din 1901, de când fusese numit profesor la Facultatea de Medicină din București. 

    Acest laborator, pe lângă activitățile didactice și științifice, a avut drept sarcină, în 1904, aceea de a prepara serul antistreptococic și serul antidizenteric, două premiere pe atunci, de strictă necesitate pentru medicina românească.

    În Monitorul Oficial din 16 iulie 1921, a fost publicată Legea privind înființarea Institutului de Seruri si Vaccinuri „Dr. I. Cantacuzino”, votată de Parlament si promulgată de Regele Ferdinand I la 13 iulie 1922, cu Decretul No. 3068. Sediul acestuia a fost stabilit în 1924, într-o nouă locație, construită alături de Institutul V. Babeș.

    De-a lungul unei perioade de aproape 100 de ani, în Institutul Cantacuzino s-au efectuat cercetări în toate domeniile importante ale microbiologiei și științelor conexe, s-au produs o serie de vaccinuri si seruri terapeutice, specialiștii săi fiind implicați în activități de sănătate publică (în special prin activitatea de îndrumare metodologică a Institutelor de sănătate publică din România), de supraveghere epidemiologică a teritoriului, de documentare și pregătire a personalului medical de specialitate.

    Școala științifică ce s-a format în și pe lângă Institutul Cantacuzino a concentrat eforturile de cercetare în domeniile microbiologiei și patologiei experimentale, favorizând dezvoltarea acestora în România. Institutul Cantacuzino a devenit treptat unul dintre cele mai importante centre de cercetare în domeniile științelor biomedicale, igienă și epidemiologie, patologie comparată și patologie infecțioasă, biochimie, enzimologie, imunologie, etc.

    Pe lângă activitatea științifică, în institut, se desfășoară și o susținută activitate de sănătate publică, concentrată în Centre de Referință. De altfel, Institutul Cantacuzino găzduiește  Colecția Națională de Tulpini Microbiene și o serie de colecții de tulpini virale de referință.

    Tot aici se desfășoară și o intensă activitate de învățământ, în cadrul catedrei de Microbiologie din Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, București (cursuri și lucrări practice pentru studenți, cursuri, demonstrații și stagii practice pentru medicii rezidenți). În laboratoarele institutului, absolvenții facultăților de medicină și biologie își pregătesc tezele de licență și de doctorat.
   De asemenea, se organizează conferințe, sesiuni științifice și cursuri de perfecționare cu participare națională și internațională.

    Institutul Cantacuzino are o serie de colaborări cu institute și universități din țări ca: Franța, Moldova, Germania, Italia, Statele Unite, Marea Britanie, Ungaria, Grecia, Japonia, Ucraina, etc.

   Cercetătorii din institut sunt membri sau fac parte din conducerea unor societăți științifice naționale, cum sunt cele de Microbiologie, Imunologie, Biochimie, etc.  
   Institutul Cantacuzino editează revista în limba engleză - Romanian Archives of Microbiology and Immunology, publicație fondată de către Profesorul Ion Cantacuzino în anul 1923.

    Din 2017, Institutul a fost trecut de la Ministerul Sănătății în subordinea Ministerului Apărării Naționale, sub denumirea de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, cu scopul de a-l revigora și a se relua producția de vaccinuri și de alte produse prin care a fost renumit.