Conferințe dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri
22.11.2018
Contribuția Profesorului Ion Cantacuzino la înfăptuirea Marii Uniri
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară ”Cantacuzino” a organizat în zilele de 20 și 21 noiembrie, la Palatul Cercului Militar Național din București, o serie de activități dedicate aniversării Centenarului Marii Uniri.
Astfel, prima zi a evenimentului a fost dedicată Conferinței anuale a Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militar „Cantacuzino”, în cadrul căreia, cercetătorii Institutului și invitați din țară și străinătate au prezentat lucrări științifice din domeniul medical, iar în cea de-a doua zi s-a desfășurat conferința omagială „România 100. Contribuția Profesorului Ion Cantacuzino la înfăptuirea Marii Unirii” ce a cuprins o serie de comunicări știintifice prin care s-a reliefat activitatea profesorului Ion Cantacuzino ca medic, militar și diplomat.
„Să fii permanent pus în slujba binelui și iubirii aproapelui, preocupat și ancorat în vremurile și evenimentele actuale, evidențiază un suflet de creștin autentic. Despre un om vorbesc faptele, realizările, preocupările.”
Despre Profesorul Ion Cantacuzino, personalitate de excepție a istoriei României și științei medicale mondiale, vorbesc realizările complexe din diferitele domenii în care s-a implicat.
Se spune, pe bună dreptate, că lucrurile mari și durabile se fac în echipă, astfel că, oameni de mare valoare, români sufletiști, preocupați de istorie, de cercetare și iubitori ai valorilor fundamentale, pe care se întemeiază un popor, o națiune, s-au reunit pentru a-l omagia pe medicul, militarul, diplomatul, pe românul Ion Cantacuzino.
Manifestarea științifică a fost deschisă de către comandantul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, colonel dr. Daniel Șipoteanu care a prezentat pe scurt personalitatea Profesorului Ion Cantacuzino și a expus obiectivele institutului pentru următoarea perioadă:
„Acum aproape un an de zile, în decembrie 2017, Ministerul Apărării Naționale a preluat institutul, un gest de mare responsabilitate, prin care se încerca salvarea acestuia, în forma și spiritul dorit de creatorul său. Nu a fost, nu este și nu va fi o sarcină ușoară.
Consider că, prin munca întregului personal, prin sprijinul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Sănătății și Ministerului Cercetării și Inovării, institutul are puterea să reînvie din propria cenușă, precum Pasărea Phoenix.”
În continuare, profesorul doctor Aurel Soare, directorul adjunct al Colegiului Național Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza, a prezentat lucrarea ”Ion Cantacuzino. Et facere et pati fortia Romanorum est”, în care a subliniat importanța mărețului act istoric din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, contribuția profesorului în semnarea Tratatului de la Trianon și a prezentat informații inedite despre domeniul Călinești, locul de origine al familiei medicului.
”Unirea politică și statală a tuturor românilor din anul 1918 este sublimul istoriei Neamului Românesc. Măreția ei constă în aceea că a fost fapta istorică desăvârșită a întregii națiuni, realizată dintr-un elan întrunit cu putere din mileniile istoriei acestui spațiu geografic unitar.
Pildă pentru lume, comunitatea de origine, limbă, obiceiuri, religie și aspirații a asigurat forța necesară pentru desființarea stăpânirilor străine vremelnic apăsătoare asupra conștiinței noastre, asupra identității naționale românești. Dr. Ion Cantacuzino, personalitate europeană, cunoscut de oamenii de știință și de cultură din Franța, patriot autentic este numit primul delegat al României pentru semnarea Tratatului de pace cu Ungaria, la Trianon, în data de 4 iunie 1920. Are o contribuție deosebită la negocierile de pace, cu o convingere clară că se confirmă dreptatea istorică pentru Neamul Românesc.”
Directorul Arhivelor Militare Națíonale, colonelul Liviu Corciu, în expunerea ”Ion Cantacuzino-militarul”, a subliniat:
”Cariera militară a profesorului Cantacuzino a fost una pusă sub semnul datoriei fața de țară. Altfel, cum să explici generațiilor contemporane că un tânăr, purtând un nume răsunător în societatea românească a acelei vremi, cu descendență din împărații Bizanțului, absolvent al celui mai prestigios liceu din lume, Louis le Grand, licențiat în filozofie al Universității din Paris, se întoarce în țară pentru a-și satisface stagiul militar?
Cariera sa militară a început la 25 noiembrie 1895, ca simplu soldat în Regimentul 1 Geniu și s-a încheiat în anul 1929, când a fost trecut în retragere din oficiu la vârsta de 66 ani.
Pentru merite deosebite, pentru contribuția adusă în al Doilea Război Balcanic, în Marele Război și la negocierile pentru încheierea Tratatului de pace de la Trianon, prin Înaltul Decret nr. 1345 din 10 mai 1928, i-a fost acordat gradul de medic general de brigadă.”
Profesorul doctor Octavian Buda de la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, în expunerea cu tema „Profesorul Ion Cantacuzino și Tratatul de la Trianon”, a relatat împrejurările și motivele pentru care profesorul Ion Cantacuzino a fost nominalizat în delegația României pentru ratificarea Tratatului de pace între Puterile Aliate și Ungaria: „Ion Cantacuzino, datorită relațiilor deosebite pe care le avea în lumea politică, culturală și academică, dar și după seria de conferințe din anul 1915 susținute în mai multe orașe din Franța, prin care a pledat unirea Transilvaniei cu Regatul României, a fost considerat persoana cea mai potrivită pentru a negocia o pace care să realizeze dorința de veacuri a poporului român, România Mare. În acest context, Regele Ferdinand și primul ministru Alexandru Vaida Voevod, l-au numit prin decret, conducător al delegației României la Tratatul de Pace.”
Academicianul profesor universitar doctor Dan Mircea Enescu, vicepreședintele Academiei de Științe Medicale a prezentat lucrarea ”Rolul profesorului Ion Cantacuzino în dezvoltarea cercetării medicale”, în cadrul căreia a menționat: „Noi am trăit cu Cantacuzino, noi l-am iubit pe Cantacuzino. Pentru noi, Cantacuzino era Institutul Cantacuzino și aproape că nici nu mai știam că este o ființă umană sau dacă era locul acela de unde ne venea sănătate, locul unde se făceau acele vaccinuri.
Institutul Cantacuzino, timp de 70 de ani, pe teritoriul acestei țări, a fost salvarea națională, a fost esența națională, au fost acele lucruri care îți dădeau certitudinea de supraviețuire ca identitate națională, ca material genetic național.
Transformarea institutului în institut de cercetare medico-militară a fost salvarea. Tot Armata ne-a scăpat. Consider că este un început. Știm foarte bine ce greu este să reluăm o mică parte din refacerea acestui institut. Armata este singura instituție care a salvat această țară. Vă transmit toată dragostea, aprecierea Academiei de Științe Medicale și suntem alături de dumneavoastră.”
În încheierea conferinței, doctor Diana Păun, consilier de stat în Departamentul de Sănătate Publică, a prezentat mesajul Administrației Prezidențiale din care menționăm: „Suntem datori cu toţii să facem tot ceea ce ne stă în putinţă, să ne direcţionăm eforturile către un obiectiv comun, acela de a reda Institutului Cantacuzino locul binemeritat în peisajul naţional şi internaţional, cu atât mai mult în An Centenar!
De asemenea, Luminița Toncu de la Romfilatelia a prezentat emisiunea filatelică „Români celebri”, realizată sub deviza „Celebrăm Centenarul Marii Uniri. Cinstim Valorile Naționale”, în cadrul căreia i s-a dedicat o marcă poștală Profesorului Ion Cantacuzino, subliniind că este o datorie de onoare, transmiterea prin rolul mărcilor poștale, către generațiile viitoare a înfăptuirilor înaintașilor.
Cercetătorul științific doctor Viorel Alexandrescu a prezentat albumul omagial „Profesorul Ion Cantacuzino. Centenarul Marii Uniri 1918-2018”, o lucrare ce arată viața și opera profesorului prin intermediul fotografiei.
Ca omagiu adus Profesorului Ion Cantacuzino, la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, a fost a emisă o medalie aniversară din tombac patinat și lăcuit, având un diametru de 60 mm. Pe avers se află, în scris circular - Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară "Cantacuzino", în centru - bustul Profesorului Cantacuzino, în echipamentul militar al Oștirii Române din Primul Război Mondial, încadrat în lauri și cu înscrisul "100 Romania". Pe revers se află, în scris circular - Centenarul Marii Uniri 1918-2018 - Tratatul de la Trianon 1920 - Semnatarii României, iar în centru - busturile lui Nicolae Titulescu și Ion Cantacuzino, cu semnăturile olografe ale celor doi, și cu înscrisul ”100 România”.
Manifestarea a vrut să transmită că Profesorul Ion Cantacuzino este un exemplu pentru generațiile actuale de medici, studenți și cercetători care trebuie să ducă mai departe misiunea acestuia de protecție a sănătății poporului român.
***
Deosebit de importantă este implicarea sa în protecția populației civile și a militarilor Armatei Române în al doilea Război Balcanic (1913) prin lichidarea focarelor de holeră ce au decimat aproximativ 1000 de persoane. A continuat, ca medic militar, să coordoneze acțiunile pentru combaterea tifosului exantematic și a holerei în timpul Primului Război Mondial, fapt dovedit ca fiind de o importantă contribuție la victoria armatei române în triunghiul de foc de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Pe toată perioada războiului a fost Director General al Serviciilor sanitare, civile și militare. Pentru toate aceste i se acordă, în anul 1928, gradul de medic general de brigadă.
În plan diplomatic, profesorul Ion Cantacuzino s-a remarcat prin contribuția adusă la realizarea Marii Uniri, fiind desemnat de România, alături de Nicolae Titulescu, ca semnatari ai Tratatului de Pace de la Trianon, din 1920, act ce consfințește unirea tuturor românilor într-un stat suveran, liber și independent.
Cea mai importantă realizare a profesorului Ion Cantacuzino a fost înființarea, în anul 1921, a Institutului de seruri și vaccinuri ce-i poartă numele, operă fundamentală ce a marcat începerea producției de preparate profilactice împotriva bolilor cu impact major în sănătatea publică.
Pentru lucrări de mare importanță în domeniul imunologiei a fost nominalizat, în anul 1933, la Premiul Nobel, cu lucrarea Contribuții la studierea imunității la nevertebrate și a imunității de contact.
Pentru merite deosebite, a fost ales membru al Academiei Române și i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa de către mai multe academii de medicină și universități europene.
A primit numeroase distincții, dintre care amintim Meritul Sanitar clasa I, Comandor al Legiunii de Onoare, Ordinul Recunoștinței Franceze și Mare Cavaler al Legiunii de Onoare.
În semn de omagiu, Organizația Mondială a Sănătății a expus, la sediul său din Geneva, bustul Profesorului Ion Cantacuzino între cele 10 ale personalităților de excepție din medicina lumii.
Profesorul Ion Cantacuzino (n. 25 noiembrie 1863 – d. 14 ianuarie 1934) este o personalitate de excepție a istoriei României și științei medicale mondiale. Om de știință renumit, a fost unul dintre creatorii școlii naționale de microbiologie, imunologie și medicină experimentală. Întreaga sa viața a fost dedicată asigurării protecției intereselor esențiale ale siguranței stării de sănătate a populației, dezvoltării științelor medicale, în general, și prevenirea și combaterea bolilor infecțioase, în special. Om de mare cultură, colecționar de prestigiu, el și-a adus contribuția la modernizarea României prin participarea la elaborarea Legii Sanitare din anul 1910 și a Constituției din 1923.
Colonel Romeo Feraru
