NATURE 
28 aprilie 2020
              Cursa  pentru vaccinuri contra coronavirusului:  ghid grafic
Opt moduri în care oamenii de știință speră să ofere imunitate la SARS-CoV-2.
     Ewen Callaway (Nature 580, 576-577 2020)
https://media.nature.com/original/magazine-assets/d41586-020-01221-y/d41586-020-01221-y.pdf   
   
Peste 90 de vaccinuri împotriva SARS-CoV-2 sunt dezvoltate de către echipe de cercetare din companii și universități din întreaga lume. Cercetătorii testează diferite tehnologii, dintre care unele nu au mai fost folosite înainte într-un vaccin autorizat. Cel puțin șase grupuri dintre ele au început deja să injecteze doze de vaccine la voluntari, în cadrul testelor  de siguranță; alții au început testarea la animale. În acest articol, Nature Journal explică fiecare proiect de vaccin în parte.
 

Vaccinurile SARS-CoV-2: o varietate de abordări
Toate aceste  vaccinuri își propun să expună corpul la un antigen care nu va cauza boala, dar vor provoca un răspuns imun care poate bloca sau ucide virusul, dacă o persoană se infectează. Există cel puțin opt tipuri de vaccinuri testate împotriva coronavirusului și se bazează pe diferite virusuri sau componente virale.
Sources: Nature analysis based on: WHO COVID-19 Vaccine Landscape/Milken Institute COVID-19 Treatment and Vaccine Tracker/T. Thanh Le et al. Nature Rev. Drug. Disc. http://doi.org/ggrnbr (2020)/F. Amanat & F. Krammer Immunity 52, 583–589 (2020)/W. Shang et al. npj Vaccines 5, 18 (2020).

Vaccinurile antivirus
Cel puțin șapte echipe dezvoltă vaccinuri folosind virusul în sine, într-o formă atenuată sau inactivată. Multe vaccinuri existente sunt făcute în acest fel, cum ar fi cele împotriva rujeolei și poliomielitei, dar necesită teste ample de siguranță. Sinovac Biotech din Beijing a început să testeze o versiune inactivată a SARS-CoV-2 la om.
 
 
Vaccinuri cu vector viral
Aproximativ 25 de grupuri de cercetători spun că lucrează la vaccinuri  cu vector viral . Un virus precum cel rujeolic sau adenovirus este conceput genetic, astfel încât poate produce proteinele coronavirusului în organism. Aceste virușuri  sunt nepatogene, deci nu pot provoca boli. Ele se impart în  două tipuri: cele care încă se pot reproduce în celule și cele care nu pot, deoarece genele cheie au fost dezactivate.
    
Vaccinurile cu acid nucleic

Cel puțin 20 de echipe își propun să utilizeze  informații genetice (sub formă de ADN sau ARN) pentru o proteină  a coronavirusului  care determină un răspuns imun. Acidul nucleic este introdus în celulele umane, care apoi elimină copii ale proteinei virusului; majoritatea acestor vaccinuri codifică proteina spike a virusului.

Vaccinurile pe bază de proteine virale
Mulți cercetători doresc să injecteze proteine coronavirus direct în organism. Pot fi de asemenea utilizate fragmente de proteine sau proteine complexate care imită stratul exterior al coronavirusului.
     
Studii industriale
Peste 70% din grupurile care conduc eforturile de cercetare a vaccinurilor sunt de la firme industriale sau private. Studiile clinice încep cu studii mici de siguranță la animale și oameni, urmate de studii mult mai mari  pentru a determina dacă un vaccin generează un răspuns imun. Cercetătorii accelerează aceste etape și speră să aibă un vaccin gata în 18 luni.






 
Ghid pentru externare șîncheierea izolării în contextul transmiterii comunitare pe scară largă a COVID-19
https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/documents/covid-19-guidance-discharge-and-ending-isolation-first%20update.pdf
 
Prima actualizare - 8 aprilie 2020
Domeniul de aplicare al acestui document
Acest document oferă îndrumări pentru planificarea externării și încheierea izolării pentru pacienții cu COVID-19 în contextul fazei de transmitere comunitară pe scară largă.
Public țintă
Instituții de sănătate publică din țările UE / SEE și Marea Britanie
Context
De la publicarea primei versiuni ale recomandărilor ECDC privind criteriile de externare a cazurile COVID-19 și până la sfârșitul lunii martie 2020, toate statele membre UE / SEE și Marea Britanie raportează numeroase cazuri și se confruntă cu variate grade de transmitere comunitară pe scară largă a SARS-CoV-2.
În contextul transmiterii comunitare pe scară largă, cu prezentul deficit de consumabile de laborator și reactivi, care afectează capacitatea de diagnostic și cu o presiune semnificativă exercitată asupra sistemelor de sănătate per ansamblu, fostele criterii de externare elaborate  pentru stadiile incipiente ale transmiterii de SARS-CoV-2, aparent fără transmitere comunitară susținută, fără presiune asupra unităților de îngrijire medicală și cu capacitate optimă de testare de laborator, nu mai sunt aplicabile la scară largă. În plus, aproape toate statele membre au adoptat o strategie de izolare la domiciliu pentru cazurile ușoare. Cu toate acestea, există o nevoie în creștere de a externa din spitale pacienții cât mai devreme după ameliorarea stării clinice, în scopul menținerii capacității de asistență medicală pentru pacienții aflați în stare gravă sau critică.
Prin urmare, există o nevoie urgentă de criterii de externare actualizate. Prezenta actualizare reflectă informațiile disponibile la momentul publicării și poate suferi modificări în cazul în care vor deveni disponibile mai multe informații despre perioada de incubație și transmiterea SARS-CoV-2.
Dovezi științifice privind transmiterea SARS-CoV-2
Perioada de incubație: Perioada mediană de incubație este considerată a fi de 5 până la 6 zile, variind între 1 și 14 zile. Conform datelor de modelare, este în continuare prudent să fie luată în considerare o perioadă de cel puțin 14 zile ca limită superioară a perioadei de incubație [2,3].
Transmiterea virală: Pe parcursul infecției, a fost identificat ARN viral în probele respiratorii cu 1-2 zile înainte de debutul simptomelor. Încărcătura virală persistă până la 8 zile după debutul simptomelor în cazuri ușoare și atinge valoarea maximă în ziua 11 în cazuri mai severe [4-5]. Prezenta actualizare reflectă aceste constatări. Cu toate acestea, este necesară mai multă cercetare cu privire la nivelul și durata contagiozității pentru diferitele grupuri de pacienți și în contextul infecțiilor asimptomatice și pre-simptomatice. Nu există dovezi cu privire la persistența contagiozității după încetarea febrei.
Profilul încărcăturii virale a SARS-CoV-2 este similar cu cel al virusului gripal, atingând valori maxime la debutului simptomatologiei, spre deosebire de SARS-CoV-1 și MERS-CoV, unde încărcătura virală atinge valoarea maximă în a doua săptămână după debutul simptomelor. Vârsta mai înaintată și infecțiile mai severe au fost asociate cu încărcături virale mai mari [5,6]. ARN viral a fost detectat în materiile fecale începând cu a cincea zi după debutul simptomatologiei și până la patru - cinci săptămâni în cazurile moderate, precum și în sânge integral [7], ser [8,9], salivă [3,6] și urină [6,10].
S-a raportat detectarea de ARN viral, în probele nazofaringiene (până la 37 de zile de la debutul simptomatologiei la pacienții adulți) [11] și în materiile fecale (la mai mult de o lună după infecție la pacienții pediatrici) [12]. Încărcătura virală poate fi un marker potențial util în evaluarea gravității și prognosticului bolii: un studiu recent a indicat că încărcăturile virale în cazurile severe au fost de până la 60 de ori mai mari decât în cazurile ușoare [5]. Deși nu există dovezi specifice pentru COVID-19, pacienții imunocompromiși pot excreta virusul SARS-CoV-2 pentru perioade îndelungate, similar altor virusuri respiratorii.
Excreția ARN viral nu este echivalentă cu infecțiozitatea (excepție - cazul în care există dovezi că virusul poate fi izolat și cultivat din probele respective. Pe de altă parte, doza infectantă nu a fost determinată; prin urmare, nu este clar cât de mult virus este necesar pentru a infecta oamenii.
Infecția la persoanele asimptomatice: s-au raportat numeroase cazuri de pacienți asimptomatici la momentul confirmării diagnosticului, majoritatea acestor pacienți urmând să dezvolte unele simptome pe parcursul etapelor ulterioare ale infecției [6]. Au fost raportate, totuși, și cazuri rămase asimptomatice per ansamblu, pe toată durata monitorizării clinice și de laborator. Au fost detectate atât ARN viral, precum și virus viabil la pacienți asimptomatici [13-15].
Transmiterea în stadiul pre-simptomatic al infecției: La pacienții simptomatici, încărcătura virală ridicată aproape de debutul simptomatologiei sugerează că SARS-CoV-2 poate fi transmisibil în stadiul incipient al infecției [6,15-18].
Rămân incertitudini cu privire la influența transmiterii pre-simptomatice asupra dinamicii generale a pandemiei din cauza nivelului suboptim al dovezilor privind transmiterea de la cazuri asimptomatice, majoritatea provenite din raportări de caz. Existența de încărcături virale comparabile la pacienții asimptomatici și simptomatici indică potențialul transmiterii virusului de la pacienții asimptomatici.
Transmiterea pre-simptomatică a fost dedusă prin modelare matematică, iar proporția transmiterii pre-simptomatice a fost estimată între 48% și 62% [19]. Autorii consideră că, anterior momentului de detectare și izolare a cazurilor simptomatice, acestea au determinat numeroase transmiteri secundare [18,20,21].
Imunitate: În baza datelor disponibile în prezent, anticorpii IgM și IgG împotriva SARS-CoV-2 se dezvoltă după 6-15 zile de la debutul bolii [4,22-26]. Cu toate acestea, nu există teste de laborator validate clinic pentru detecția anticorpilor și, prin urmare, aceste rezultate trebuie tratate cu prudență. În plus, factorii care conferă protecție trebuie încă definiți, sunt necesare studii suplimentare.
Bazându-ne pe dovezile limitate dintr-un studiu care indică faptul că încărcătura virală persistă până la 8 zile după debutul simptomelor în cazurile ușoare și mai mult în cazurile mai severe (cu atingerea maximului în a doua săptămână), pacienții ar trebui să continue autoizolarea la domiciliu sau într-un loc sigur în cazul în care sunt externați din spital înainte de finalizarea acestei perioade. Pacienții imunocompromiși și cei care suferă de boli grave, precum și personalul medical, ar trebui să beneficieze de prioritate în ceea ce privește testarea, în scopul de a reduce posibilitatea transmiterii prelungite.
Sumar al practicilor curente:
O imagine de ansamblu a recomandărilor privind externarea și încetarea izolării pacienților cu COVID-19 din partea organismelor naționale din mai multe state membre UE/SEE, altor țări care au prezentat un număr mare de cazuri COVID-19 și OMS este prezentată în anexa 1.
Pacienții cu COVID-19 pot fi externați pe baza: a) rezoluției clinice a simptomelor și b) dovezi de clearance ARN viral la nivelul tractului respirator superior, atunci când capacitatea de testare o permite. Pentru a proteja capacitatea sistemului de asistență medicală, în contextul transmiterii comunitare pe scară largă și a capacității de testare limitate, criteriile clinice vor avea prioritate (tabelul 1).
Criteriile pentru externare și încetarea izolării pot fi adaptate pentru grupuri specifice.
Tabelul 1. Recomandări de externare șîncetare a izolării în contextul transmiterii comunitare pe scară largă 
Status
COVID-19
Descriere
Recomandări
 
Cazuri spitalizate, suspecte sau confirmate COVID-19 Această categorie include:
  • Pacienți care sunt spitalizați cu suspiciunea sau cu confirmarea prin teste de laborator a infecției COVID-19 (cazuri ușoare, severe și critice) [27]
  • Pacienți diagnosticați cu COVID-19 care au fost externați devreme, pe baza îmbunătățirii simptomatologiei
Dacă capacitatea de testare și spitalizare permite,
  • Pentru pacientul recuperat din punct de vedere clinic, două rezultate RT-PCR negative din probe respiratorii la interval de 24 ore, după minim 8 zile de la debutul simptomelor [4]
Dacă capacitatea de testare este redusă sau nu există,
  • Pacientul poate fi externat pe baza criteriilor clinice, evaluate de medicul curant, ȘI
  • Pacientul externat trebuie să fie autoizolat la domiciliu sau într-un loc sigur până când febra se remite pentru cel puțin 3 zile și celelalte simptome se îmbunătățesc ȘI
  • Până la 8 zile de la debutul simptomelor pentru cazurile ușoare sau până la 14 zile (cazurile severe), dacă aceste criterii nu au fost îndeplinite pe durata spitalizării.
  • Pot fi luate în considerare vizite de control sau monitorizare prin telefon sau prin alte mijloace electronice.
  • Acesți pacienți trebuie să beneficieze de prioritate pentru testare.
Pacienți externați spre unități cu circuit închis (azile, închisori, copii cu nevoi speciale etc.) Pacientul trebuie cazat singur până când au trecut 8 zile de la debutul simptomatologiei ȘI au trecut minim 3 zile de la remisiunea febrei ȘI de la îmbunătățirea celorlalte simptome.
Pacienți imunocompromiși Auto-izolarea trebuie să dureze până când toate aceste criterii sunt îndeplinite: au trecut minim 14 zile de la debutul simptomelor ȘI au trecut minim 3 zile de la remisiunea febrei ȘI ameliorarea celorlalte simptome.
Cazuri ușoare, suspecte sau confirmate COVID-19 Această categorie se referă la:
  • Pacienți confirmați cu COVID-19, care nu au fost anterior spitalizați, datorită simptomatologiei ușoare sau absente
  • Pacienți suspecți sau probabili cu COVID-19 din comunitate, care au respectat recomandările autorităților naționale de izolare la domiciliu
  • Acești pacienți pot înceta auto-izolarea la 8 zile de la debutul simptomelor ȘI rezoluția febrei ȘI ameliorarea celorlalte simptome pentru minim 3 zile.
  Personalul serviciilor de urgență (ex. Personal sanitar, forțe de ordine publică, pompieri etc.)
  • Încetarea izolării la cel puțin trei zile de la rezoluția febrei ȘI după opt zile de la debutul simptomelor. Personalul sanitar își poate relua activitatea imediat după, folosind măști chirurgicale pe timpul programului timp de 14 zile de la momentul debutului simptomelor*.
  • Dacă capacitatea de testare permite, în cazul pacienților recuperați clinic, două testări RT-PCR din probe respiratorii, la interval de 24 ore, la minim 8 zile de la debutul simptomelor. Personalul serviciilor de urgență, în special personalul sanitar, constituie un grup cu prioritate la testare pe perioada pandemiei.
Familiile și alte categorii de contacți ai pacienților COVID-19 Această categorie se referă la
  • Parteneri și soți
  • Membrii ai familiei și alte persoane care locuiesc împreună sau îngrijesc pacienți COVID-19
Pentru recomandări cu privire la îngrijirea la domiciliu a pacienților COVID-19, a se consulta recomandările ECDC relevante [28].
Îngrijitorii pacienților COVID-19 trebuie să se autoizoleze pentru 14 zile de la ultimul contact avut cu partenerul/ruda bolnavă.
Îngrijitorii sau membrii familiei care dezvoltă simptome pe parcursul perioadei de 14 zile de carantină trebuie să se autoizoleze pentru 8 zile de la debutul simptomatologiei ȘI până la cel puțin 3 zile de la rezoluția febrei și ameliorarea clinică a celorlalte simptome, sau să apeleze la serviciile de sănătate, în cazul în care simptomatologia se agravează.
* Personalul sanitar și personalul celorlalte servicii de urgență sunt sfătuiți să poarte măști faciale timp de 14 zile de la debutul simptomelor, pentru a preveni posibilitatea unei transmiteri virale prelungite, protejând pacienții vulnerabili aflațîn îngrijirea lor.
Deși calea fecal-orală nu pare a fi o cale de transmitere, semnificația acesteia rămâne să fie determinată. Pacienții externați trebuie sfătuiți să urmeze cu strictețe măsurile de igienă personală, cu scopul de a proteja contacții din gospodărie. Acest lucru se aplică tuturor pacienților convalescenți, dar în special copiilor convalescenți [28].
Pentru persoanele aflate în carantină voluntară sau obligatorie în calitate de călător sau de contact al unui caz confirmat, acestea ar trebui să urmeze instrucțiunile autorităților naționale de sănătate publică. De obicei, durata carantinei în contextul epidemiei COVID-19 este de 14 zile.
Experți ECDC ce au contribuit (în ordine alfabetică):
Cornelia Adlhoch, Agoritsa Baka, Eeva Broberg, Sergio Brusin, Orlando Cenciarelli, Otilia Mårdh, Angeliki Melidou, Anastasia Pharris, Diamantis Plachouras. 
Bibliografie
1. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Novel coronavirus (SARS-CoV-2). Discharge criteria for confirmed COVID-19 cases – When is it safe to discharge COVID-19 cases from the hospital or end home isolation? 2020 [01 April 2020]. Available from: https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/documents/COVID-19-Discharge-criteria.pdf.
2. Chinese Center for Disease Control and Prevention. Epidemic update and risk assessment of 2019 Novel Coronavirus 2020 [updated 29 January 202001 April 2020].
Available from: http://www.chinacdc.cn/yyrdgz/202001/P020200128523354919292.pdf.
3. Backer JA, Klinkenberg D, Wallinga J. Incubation period of 2019 novel coronavirus (2019-nCoV) infections among travellers from Wuhan, China, 20–28 January 2020.
Eurosurveillance. 2020;25(5).
4. Wölfel R, Corman VM, Guggemos W, Seilmaier M, Zange S, Müller MA, et al. Virological assessment of hospitalized patients with COVID-2019. Nature. 2020 2020/04/01.
5. Pan X, Chen D, Xia Y, Wu X, Li T, Ou X, et al. Asymptomatic cases in a family cluster with SARS-CoV-2 infection. The Lancet Infectious Diseases. 2020 2020/02/19/.
6. To KK-W, Tsang OT-Y, Leung W-S, Tam AR, Wu T-C, Lung DC, et al. Temporal profiles of viral load in posterior oropharyngeal saliva samples and serum antibody responses during infection by SARS-CoV-2: an observational cohort study. The Lancet Infectious Diseases. 2020 2020/03/23/.
7. Young BE, Ong SWX, Kalimuddin S, Low JG, Tan SY, Loh J, et al. Epidemiologic Features and Clinical Course of Patients Infected With SARS-CoV-2 in Singapore. JAMA. 2020.
8. Chang L, Yan Y, Wang L. Coronavirus Disease 2019: Coronaviruses and Blood Safety. Transfusion Medicine Reviews.
9. Huang C, Wang Y, Li X, Ren L, Zhao J, Hu Y, et al. Clinical features of patients infected with 2019 novel coronavirus in Wuhan, China. The Lancet. 2020 2020/02/15/;395(10223):497-506.
10. Peng L, Liu J, Xu W, Luo Q, Deng K, Lin B, et al. 2019 Novel Coronavirus can be detected in urine, blood, anal swabs and oropharyngeal swabs samples. medRxiv. 2020:2020.02.21.20026179.
11. Zhou F, Yu T, Du R, Fan G, Liu Y, Liu Z, et al. Clinical course and risk factors for mortality of adult inpatients with COVID-19 in Wuhan, China: a retrospective cohort study. The Lancet. 2020.
12. Cai J, Xu J, Lin D, Yang Z, Xu L, Qu Z, et al. A Case Series of children with 2019 novel coronavirus infection: clinical and epidemiological features. Clinical Infectious Diseases. 2020.
13. Hoehl S, Rabenau H, Berger A, Kortenbusch M, Cinatl J, Bojkova D, et al. Evidence of SARS-CoV-2 Infection in Returning Travelers from Wuhan, China. New England Journal of Medicine. 2020.
14. Luo SH, Liu W, Liu ZJ, Zheng XY, Hong CX, Liu ZR, et al. A confirmed asymptomatic carrier of 2019 novel coronavirus (SARS-CoV-2). Chinese medical journal. 2020.
15. Cereda D, Tirani M, Rovida F, Demicheli V, Ajelli M, Poletti P, et al. The early phase of the COVID-19 outbreak in Lombardy, Italy 2020. Available from: https://arxiv.org/abs/2003.09320v1.
16. Han Y, Yang H. The transmission and diagnosis of 2019 novel coronavirus infection disease (COVID-19): A Chinese perspective. Journal of Medical Virology. 2020;n/a(n/a).
17. Zou L, Ruan F, Huang M, Liang L, Huang H, Hong Z, et al. SARS-CoV-2 Viral Load in Upper Respiratory Specimens of Infected Patients. New England Journal of Medicine. 2020.
18. Wei WE, Li Z, Chiew CJ, Yong SE, Toh MP, Lee VJ. Presymptomatic Transmission of SARS-CoV-2 — Singapore, January 23–March 16, 2020. MMWR Morb Mortal Wkly Rep 2020.
19. Ganyani T, Kremer C, Chen D, Torneri A, Faes C, Wallinga J, et al. Estimating the generation interval for COVID-19 based on symptom onset data. medRxiv. 2020:2020.03.05.20031815.
20. Nishiura H, Linton NM, Akhmetzhanov AR. Serial interval of novel coronavirus (COVID-19) infections. International Journal of Infectious Diseases. 2020 2020/03/04/.
21. McMichael TM. COVID-19 in a long-term care facility—King County, Washington, February 27–March 9, 2020. MMWR Morbidity and Mortality Weekly Report. 2020;69.
22. Zhao J, Yuan Q, Wang H, Liu W, Liao X, Su Y, et al. Antibody responses to SARS-CoV-2 in patients of novel coronavirus disease 2019. 2020.
23. Okba NMA, Muller MA, Li W, Wang C, GeurtsvanKessel CH, Corman VM, et al. SARS-CoV-2 specific antibody responses in COVID-19 patients. medRxiv. 2020.
24. Liu W, Liu L, Kou G, Zheng Y, Ding Y, Ni W, et al. Evaluation of Nucleocapsid and Spike Protein-based ELISAs for detecting antibodies against SARS-CoV-2. medRxiv. 2020.
25. Long Q-x, Deng H-j, Chen J, Hu J, Liu Bz, Liao P, et al. Antibody responses to SARS-CoV-2 in COVID-19 patients: the perspective application of serological tests in clinical practice. medRxiv. 2020.
26. Wan WY, Lim SH, Seng EH. Cross-reaction of sera from COVID-19 patients with SARS-CoV assays. medRxiv. 2020.
27. World Health Organization (WHO). Clinical management of severe acute respiratory infection when COVID-19 is suspected 2020 [updated 13 March 202001 April 2020]. Available from: https://www.who.int/publications-detail/clinical-management-of-severe-acute-respiratory-infection-when-novel-coronavirus-(ncov)-infection-is-suspected.
28. European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC). Infection prevention and control in the household management of people with suspected or confirmed coronavirus disease (COVID-19) 2020 [01 April 2020]. Available from: https://www.ecdc.europa.eu/sites/default/files/documents/Home-care-of-COVID-19-patients-2020-03-31.pdf.
29. Robert Koch Institut (RKI). COVID-19: Kriterien zur Entlassung aus dem Krankenhaus bzw. aus der häuslichen Isolierung 2020 [updated 16 March 202001 April 2020]. Available from: https://www.rki.de/DE/Content/InfAZ/N/Neuartiges_Coronavirus/Entlassmanagement.html?nn=13490888.
30. Εθνικός Οργανισμός Δημόσιας Υγείας (ΕΟΔΥ). Οδηγίες για την έξοδο από το νοσοκομείο και για τη διακοπή των προφυλάξεων έναντι μετάδοσης ασθενών με COVID-19 που νοσηλεύονται ή παραμένουν για φροντίδα κατ’ οίκον 2020 [updated 30 March 202001 April 2020]. Available from: https://eody.gov.gr/odigies-gia-tin-exodo-apo-to-nosokomeio-kai-gia-ti-diakopi-ton-profylaxeon-enanti-metadosis-asthenon-me-covid-19-poy-nosileyontai-i-paramenoyn-gia-frontida-kat-oikon/.
31. Ministero della Salute. Comunicazione del Cts sulla definizione di paziente guarito 2020 [updated 19 March 202001 April 2020]. Available from: http://www.salute.gov.it/portale/nuovocoronavirus/dettaglioNotizieNuovoCoronavirus.jsp?lingua=italiano&menu=notizie&p=dalministero&id=4274.
32. Centro de Coordinación de Alertas y Emergencias Sanitarias. Dirección General de Salud Pública CeI. Manejo clínico del COVID-19: atención hospitalaria 2020 [01 April 2020]. Available from: https://www.mscbs.gob.es/profesionales/saludPublica/ccayes/alertasActual/nCov-China/documentos/Protocolo_manejo_clinico_ah_COVID-19.pdf.
33. National Health Service (NHS). COVID-19 Hospital Discharge Service Requirements 2020 [updated 19 March 202006 April 2020]. Available from: https://www.england.nhs.uk/coronavirus/wp-content/uploads/sites/52/2020/03/covid-19-discharge-guidance-hmg-format-v4-18.pdf.
34. Public Health England (PHE). Stay at home: guidance for households with possible coronavirus (COVID-19) infection 2020 [updated 24 March 202001 April 2020]. Available from: https://www.gov.uk/government/publications/covid-19-stay-at-home-guidance/stay-at-home-guidance-for-households-with-possible-coronavirus-covid-19-infection#ending-isolation.
35. Chinese Center for Disease Control and Prevention. Partie du diagnostic et traitement [01 April 2020].
Available from:  http://www.chinacdc.cn/en/COVID19/202003/P020200306452812922389.pdf.
36. Tay J-Y, Lim PL, Marimuthu K, Sadarangani SP, Ling LM, Ang BSP, et al. De-isolating Coronavirus Disease 2019 Suspected Cases: A Continuing Challenge. Clinical Infectious Diseases. 2020.
37. Korea Centers for Disease Control and Prevention (KCDC). Patient Treatment & Management 2020 [updated 15 March 202001 April 2020]. Available from: http://ncov.mohw.go.kr/en/baroView.do? brdId=11&brdGubun=112&dataGubun=&ncvContSeq=&contSeq=&board_id=&gubun=.
38. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Discontinuation of Transmission-Based Precautions and Disposition of Patients with COVID-19 in Healthcare Settings (Interim Guidance) 2020 [updated 23 March 202001 April 2020]. Available from: https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/hcp/disposition-hospitalized-patients.html.
39. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Discontinuation of Home Isolation for Persons with COVID-19 (Interim Guidance) 2020 [01 April 2020]. Available from: https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/hcp/disposition-in-home-patients.html.
Anexa 1
Comparație între recomandările actuale pentru încetarea izolării pacienților COVID-19, revizuirea recomandărilor corpurilor naționale din mai multe state UE/SEE, alte state care au prezentat un număr ridicat de cazuri COVID-19 și OMS.
   
Stat Externare Încetarea izolării la domiciliu
StClinic Laborator (testări negative ARN SARS-CoV-2) Clinic Laborator (testări negative ARN SARS-CoV-2)
Estonia În funcție de caz; ≥48 ore fără febră ȘI ≥24 ore fără simptome acute respiratorii   ≥14 zile de la debut ȘI ≥48 ore fără febră ȘI ≥24 ore fără simptome acute respiratorii  
Germania [29] După ameliorare clinică, constatată prin examen clinic Notă: un pacient COVID-19 este considerat complet externat dacă nu prezintă simptome de infecție acută cu COVID-19 pentru 48 ore ȘI două rezultate negative la interval de 24 ore din exudate nazo- și orofaringiene Dacă a fost internat anterior: ≥14 zile
după externare ȘI fără simptome acute de infecție COVID-19 timp de ≥48 ore (conform examenului clinic)
Dacă nu a fost spitalizat în prealabil: ≥14 zile de la debut ȘI fără simptome acute de infecție COVID-19 timp de ≥48 ore (conform
examenului clinic)
 
Grecia [30] Fără febră ≥ 3 zile, în absența tratamentului antipiretic Două teste negative la interval de 24 ore Cel puțin 3 zile fără febră ȘI cel puțin 14 zile de la debutul simptomelor  
Irlanda 14 zile de la debut, inclusiv 5 zile fără febră Pentru cazurile severe (cu posibilă eliminare prelungită): 2 teste negative la interval de 24 ore Fără febră pentru 5 zile și minim 14 zile de la debutul simptomelor  
Italia [31] Rezoluția simptomatologiei 2 teste negative la interval de 24 ore   Minim 14 zile de la primul test
Olanda NA NA Pentru pacienții externați:
izolarea la domiciliu pentru cel puțin 24 de ore de la rezoluția tuturor simptomelor.
Pentru persoanele cu simptome ușoare (fără febră): izolarea la domiciliu se termină când pacientul este
fără simptome ≥ 24 ore.
Notă: Dacă una dintre persoanele din 
gospodărie dezvoltă febră (> 38°C), toate
trebuie să stea acasă. Această izolare este
ridicată la 24 ore după ce toate persoanele din
gospodăriile sunt lipsite de simptome de cel puțin 24 de ore
 
Spania [32] Cazuri probabile și confirmate: dacă starea clinică o permite, chiar dacă sunt PCR pozitivi Dacă testele de laborator sunt negative la externare: reîntoarcere la domiciliu fără izolare Pacienții externați: ≥ 14 zile izolare la domiciliu, cu monitorizare clinică  
Marea Britanie [33,34] Pacienții pot fi externați când sunt stabili din punct de vedere clinic, și prezintă un cadru social adecvat, în funcție de caz.   Persoanele simptomatice: după 7 zile de la debutul simptomatologiei.
Notă: pot reveni la rutina normală dacă se simt mai bine și nu prezintă febră.
Membrii familiei: după 14 zile de
izolare, dacă starea nu li s-a înrăutățit.
Membru al familiei al cărei stare se agravează
în timpul izolării de 14 zile la domiciliu:
să urmeze aceleași recomandări aplicabile primei persoane îmbolnăvite, încetând izolarea după
șapte zile de la debutul simptomelor;
poate reveni la rutina normală dacă starea se ameliorează, nu prezintă febră.
Dacă membrul gospodăriei dezvoltă simptome COVID19 spre finalul perioadei de 14 zile de izolare (de exemplu, în ziua 13 sau ziua
14): stă acasă 7 zile.
Notă: perioada de izolare nu
trebuie extinsă (a se vedea nota de subsol*)
 
China [35]   Afebril > 3 zile, ameliorarea simptomelor respiratorii, retragerea inflamației obiectivată prin imagistică pulmonară șI
două rezultate negative consecutive PCR din tractul respirator, la interval de ≥24ore.
  Pacienții externați în izolare la domiciliu: 14 zile izolare cu monitorizarea stării de sănătate (control la 2 și 4 săptămâni)
Singapore [36] ≥24 ore fără febră și ≥6 zile de la debutul bolii Două probe respiratorii PCR negative pentru SARS-CoV în ≥24 ore. După 14 zile de izolare la domiciliu.  
Coreea de Sud [37] NA NA Persoanele simptomatice pot fi eliberate
din carantină dacă: nu au febră,
simptomele s-au ameliorat,
ȘI 2 teste PCR negative
la un interval de 24 de ore
 

 
      Persoanele asimptomatice (care nu sunt testate): după trei săptămâni de la data confirmării Persoanele asimptomatice
(bazat pe test): două teste
la interval de 24 de ore,
la șapte zile după primul
test pozitiv.
Dacă se testează pozitiv,
încă două teste la 24
de ore la date
stabilite de
medici (de exemplu, ziua
10, ziua 14 după
testarea pozitivă)
S.U.A. Strategie ce nu este bazată pe testare:
≥ trei zile (72 ore) de la recuperare (fără febră
și ameliorarea simptomelor respiratorii)
ȘI,
≥ șapte zile de la
debutul simptomelor
Strategie bazată pe testare:
rezoluția febrei,
ameliorarea simptomelor respiratorii ȘI
două exudate
nazofaringiene negative, ≥24
ore între ele
Notă: această strategie este preferată
pentru pacienții care sunt:
internați SAU sever imunocompromiși SAU
pe cale de a fi transferați spre unități de îngrijire de lungă durată.
Strategie ce nu este bazată pe testare:
≥ 3 zile (72 ore) de la recuperare (fără febră și ameliorarea simptomelor respiratorii) ȘI ≥ 7 zile de la debutul simptomelor
Strategie bazată pe testare: rezoluția febrei, ameliorarea simptomelor respiratorii
și două exudate nazofaringiene, la un interval ≥24 ore
(a se vedea nota de subsol**)
      Pacienții asimptomatici: ≥ 7 zile de la data primului test pozitiv de COVID-19, DACĂ nu au dezvoltat boala.  
OMS [27]   Dacă pacientul s-a recuperat clinic și două teste negative, la un interval de minim 24 ore. (vezi nota de subsol ***)    
Notă: Casetele verzi indică politica utilizată (de exemplu, pentru Estonia, criterii clinice atât pentru externarea din spital, câși pentru sfârșitul izolării la domiciliu). NA: nu a fost raportat / nu a fost identificat.
* Marea Britanie: perioada de izolare la domiciliu de 14 zile va fi redus semnificativ potențialul de transmitere a infecției de către toți membrii gospodăriei, nefiind necesară reînceperea perioadei de 14 zile de izolare pentru întreaga gospodărie. Acest lucru va fi oferit un nivel sporit de protecție comunitară. O izolare suplimentară a membrilor acestei gospodării va oferi o protecție comunitară suplimentară foarte mică.
** SUA: Încă valabil (depinde de disponibilitatea unor materiale de testare ample și de capacitatea laboratorului, precum și de accesibilitatea testării): cel puțin două seturi consecutive de exudate nazofaringiene colectate într-un interval  24 de ore de la un pacient cu COVID-19 (un total de patru probe negative); și rezoluția febrei, fără utilizarea medicamentelor antipiretice, îmbunătățirea semnelor și simptomelor bolii.
*** OMS: La pacienții spitalizați cu infecție COVID-19 confirmată, se pot colecta probe respiratorii superioare și inferioare repetate pentru a demonstra clearance-ul viral. Frecvența colectării probelor va depinde de caracteristicile epidemiei și resursele locale.



Ghid pentru biosiguranța în laborator, aferentă bolii cu coronavirus 2019 (COVID-19)
https://www.who.int/docs/default-source/coronaviruse/laboratory-biosafety-novel-coronavirus-version-1-1.pdf
 Ghid provizoriu
12 februarie 2020

        1. Introducere
          Scopul acestui document este de a oferi îndrumare provizorie pentru biosiguranța laboratorului, legată de testarea probelor clinice provenite de la pacienții care îndeplinesc definiția de caz a noului patogen identificat în Wuhan, China – novel coronavirus 2019 (2019 – nCoV), cunoscut acum drept virusul responsabil pentru COVID-19 (SARS-COV2).
          Deoarece cunoștințele noastre despre COVID-19 sunt limitate, dar în dezvoltare rapidă, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) continuă să monitorizeze evoluția și să revizuiască aceste recomandări, după caz.

          Repere ale biosiguranței în laboratorul (pentru COVID-19)
  • Toate procedurile trebuie efectuate pe baza evaluării riscului și numai de către personal calificat (cu abilități dovedite), cu stricta respectare a oricăror protocoale relevante, pe parcursul întregii perioade de lucru.
  • Prelucrarea inițială (înainte de inactivare) a tuturor probelor ar trebui să aibă loc într-o hotă de siguranță biologică (BSC – biological safety cabinet) validată/aprobată sau într-un dispozitiv principal de izolare.
  • Activitățile non-propagative din laboratorul de diagnostic (de exemplu, secvențierea, testul de amplificare a acidului nucleic [NAAT]) ar trebui să se desfășoare într-o unitate ce folosește proceduri echivalente Biosiguranței de Nivel 2 (BSL-2).
  • Activitățile propagative (de exemplu, culturile virale, testele de izolare neutralizare) ar trebui să fie efectuate la un laborator de izolare cu flux de aer spre interior (inward direcțional airflow), (BSL-3).
  • Trebuie utilizați dezinfectanți adecvați cu activitate dovedită împotriva virusurilor anvelopate (de exemplu hipoclorit, alcool, peroxid de hidrogen, compuși cuaternari de amoniu și compuși fenolici).
  • Probele de la pacienți suspecți sau confirmați trebuie transportate ca UN3373, „Substanțe biologice categoria B”. Culturile virale sau izolate trebuie transportate drept Categoria A, UN2814, „substanțe infecțioase ce afectează omul”.
 
2. Biosiguranța laboratorului
Este esențial să se asigure că laboratoarele de sănătate respectă practici adecvate de biosecuritate / biosiguranță. Orice testare a prezenței virusului responsabil pentru COVID-19 sau a probelor clinice de la pacienți suspecți (1), trebuie efectuată în laboratoare echipate corespunzător, de către personal instruit în tehnicile relevante și procedurile de siguranță. Ghidurile naționale de biosiguranță în laborator trebuie urmate în toate circumstanțele. Pentru informații generale despre ghidurile de biosiguranță în laborator, consultați Manualul de biosiguranță în laborator, ediția a 3-a (2) al OMS, provizoriu, până la lansarea ediției a 4-a.
 
Puncte cheie
  • Fiecare laborator trebuie să conducă o evaluare a riscului local (adică instituțional), pentru a se asigura că este competent să efectueze testările prevăzute cu măsuri adecvate de control al riscului în vigoare.
  • Când se manipulează și prelucrează probe, inclusiv sânge pentru testările serologice, trebuie urmate practici și proceduri de bază corecte pentru microbiologie (GMPP).
  • Manipularea și procesarea probelor din recipiente de la cazuri suspecte sau confirmate cu COVID-19 destinate testelor de laborator suplimentare, precum hematologie sau analiza gazelor sanguine, trebuie să urmeze ghidurile locale pentru procesarea materialelor potențial infecțioase.
  • Lucrările de laborator diagnostice non-propagative, inclusiv secvențiere și NAAT, pe probe clinice de la pacienții suspectați sau confirmați cu COVID-19, trebuie efectuate adoptând practicile și procedurile „cerințelor de bază”, detaliate în Anexa 1 și o selecție adecvată de „măsuri de control intensificate”, în funcție de evaluarea riscului local. Între timp, nivelul de biosiguranță-2 (BSL-2) din Manualul de biosiguranță al OMS, ediția a 3-a, rămâne adecvat până când ediția a 4-a îl va înlocui.
  • Manipularea materialului ce conține concentrații mari de virus viu (precum cazurile în care se efectuează propagarea, izolarea sau teste de neutralizare a virusului) sau volume mari de material infețios trebuie realizate numai de către personalul calificat (competent) și instruit corespunzător în laboratoare capabile să îndeplinească cerințele și practicile esențiale suplimentare de izolare, mai exact BSL-3.
  • Procesarea inițială (înainte de inactivare) a tuturor probelor, inclusiv cele pentru secvențiere și NAAT, trebuie să se facă într-o hotă (BSC) validată și menținută corespunzător sau într-un dispozitiv primar de izolare.
  • Trebuie folosiți dezinfectanți adecvați cu activitate dovedită împotriva virusurilor anvelopate, respectând timpul recomandat de contact, corect diluați și în perioada de valabilitate după ce soluția activă a fost pregătită.
  • Toate procedurile tehnice trebuie efectuate într-un mod care reduce la minimum generarea de aerosoli și picături.
  • Echipamentul de protecție individuală (PPE) adecvat, stabilit printr-o evaluare detaliată a riscului, trebuie purtat de către toți membrii personalului de laborator care manevrează aceste probe.
  • Probele de la pacienții suspecți sau confirmați trebuie transportate ca UN3373, „Substanțe biologice de categoria B”. Culturile sau izolatele virale trebuie transportate drept Categoria A UN2814, „Substanțe infecțioase ce afectează omul” (3).
       Recomandări pentru condiții de muncă minime / esențiale, asociate cu manipulările specifice în cadrul laboratorului.
       Recomandările suplimentare furnizate în această secțiune abordează condițiile de muncă minime / esențiale, asociate cu manipulările specifice în cadrul laboratorului.
 
a. Evaluarea riscului
          Evaluarea riscului reprezintă un proces sistematic de colectare a informațiilor și stabilire a probabilității și consecințelor expunerii sau declanșării pericolelor de la locul de muncă și determinarea măsurilor adecvate de control a riscului, pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil. Este important de reținut că pericolele singure nu reprezintă un risc pentru oameni sau animale. Prin urmare, trebuie să se ia în considerare tipurile de echipament folosite și procedurile care vor fi efectuate cu agentul biologic.
          Este foarte recomandat să se înceapă cu efectuarea unei evaluări a riscului local pentru fiecare etapă a procesului, adică de la colectarea eșantioanelor, recepția probelor, testarea clinică, reacția în lanț a polimerazei (PCR) pentru izolarea virusului (doar când și unde este aplicabilă). Anumite pericole vor fi luate apoi în considerare pentru fiecare etapă a procesului, precum expunerea la erosoli în timpul procesării probei; stropirea ochilor în timpul procesării; împrăștierea substanțelor infecțioase de cultură; scurgerea probelor (în cazul recepției probei), cu aprecierea unui grad de risc.
          Un model pentru evaluarea riscului este prezentat în Anexa 2; acesta este destinat să servească drept exemplu și să ușureze procesul.
 
b. Proceduri de rutină în laborator, inclusiv acțiunile non-propagative de diagnostic și analiza PCR
Activitățile care nu sunt bazate pe culturi a laboratorului de diagnostic și analiza PCR a probelor de la pacienții suspecți sau confirmați a fi infectați cu virusul responsabil pentru COVID-19, trebuie să adopte practici și proceduri descrise pentru laboratoarele clinice și de microbiologie convenționale, așa cum este descris în „cerințele de bază” (vezi Anexa 1).
Cu toate acestea, toate manipulările cu materiale potențial infecțioase, inclusiv cele ce ar putea provoca împroșcare, stropire sau aerosoli cu materiale infecțioase (de exemplu, încărcarea și descărcarea recipientelor sigilate de centrifugare, măcinarea, amestecarea, agitarea puternică sau amestecarea, dezintegrarea sonică, deschiderea recipientelor cu materiale infecțioase a căror presiune internă poate fi diferită de presiunea ambientală), trebuie efectuate în hote (BSC) validate și întreținute corespunzător sau în dispozitive primare de izolare, de către personalul calificat (cu aptitudini dovedite).
Exemple de proceduri de laborator de rutină includ:
  • testarea diagnostică a serului a sângelui (incluzând hematologia și chimia clinică); probelor respiratorii precum tampoanele nazofaringiene și orofaringiene, sputa și/sau aspiratul endotraheal sau lichidul de spălătură bronhoalveolară; materiile fecale; sau alte probe.
  • examinarea de rutină a culturile micotice și bacteriene obținute din probe recoltate de la nivelul tractului respirator. Când sunt manevrate și procesate probe, inclusiv GMPP, trebuie urmate de fiecare dată „cerințele de bază” (vezi Anexa 1) inclusiv, dar nu limitat la cele care urmează. Mai multe detalii sunt explicate și demonstrate seria video despre biosiguranță a OMS (4).
 c. Utilizarea dezinfectanților adecvați
  • Deși se știu puține despre acest nou virus, caracteristicile genetice similare dintre virusul responsabil pentru COVID-19 și MERS-CoV sugerează că virusul COVID-19 ar putea fi sensibil la dezinfectanții cu activitate dovedită asupra virusurilor anvelopate, inclusiv hipoclorit de sodiu (de exemplu, 1.000 de părți per milion [ppm] (0,1%) pentru dezinfectarea generală a suprafețelor și 10.000 ppm (1%) pentru dezinfectarea petelor de sânge); etanolul 62-71%; peroxidul de hidrogen 0,5%; compușii cuaternari de amoniu; compușii fenolici, folosiți conform recomandărilor producătorului. Alți agenți biocizi, precum clorura de benzalconiu 0,05 – 0,2% sau clorhexidina digluconat 0,02% pot fi mai puțin eficienți.
  • O atenție deosebită trebuie acordată nu numai la alegerea dezinfectantului ci și timpului de contact (de exemplu, 10 minute), diluției (care reprezintă concentrația ingredientului activ) și datei de expirare după ce soluția activă este pregătită.
  • În general, coronavirusurile umane sunt cunoscute ca fiind rezistente pe suprafețe precum metal, sticlă sau plastic pentru până la 9 zile (5).
 d. Izolarea virală
Cu excepția cazului în care o țară decide altfel, luând în considerare cunoștințele nou dobândite și măsurile eficiente de prevenție descrise mai sus, izolarea virală din probele clinice de la pacienții suspecți sau confirmați cu COVID-19 trebuie efectuate numai în laboratoarele care pot îndeplini următoarele criterii suplimentare de izolare:
  • un sistem de ventilație controlat ce menține un flux de aer spre interiorul laboratorului;
aerul de evacuare din laborator nu este recirculat spre alte zone din clădire. Aerul trebuie să fie filtrat HEPA (filtre cu eficiență înaltă / High-efficiency particulate air), dacă este recondiționat și recirculat în laborator. Când aerul evacuat din laborator este eliminat spre exterior (afară), trebuie să fie dispersat departe de clădirile ocupate și sistemele de admisie / aspirare a aerului. Acest aer trebuie eliminat prin filtre HEPA;
  • o chiuvetă dedicată spălării mâinilor este disponibilă în laborator;
  • toate manipulările de materiale infecțioase sau potențial infecțioase trebuie efectuate în hote de siguranță biologică (BSCs) validate și întreținute corespunzător;
  • persoanele care lucrează în laborator trebuie să poarte echipament de protecție, inclusiv mănuși de unică utilizare; șorțuri cu regiune frontală solidă sau care se pot înfășura, costume complete (scrub / tunică) sau combinezoane cu mâneci care acoperă complet antebrațele; glugi (acoperăminte pentru cap); acoperăminte pentru încălțăminte sau încălțăminte dedicată; și protecție pentru ochi (ochelari de protecție sau mască de protecție cu vizieră). Evaluarea riscului ar trebui să recomande folosirea protecției respiratorii (respirator de particule care să se potrivească, de exemplu EU FFP2, US 6 NIOSH-certified N95 sau un echivalent, sau protecție mai înaltă);
  • centrifugarea probelor trebuie efectuată cu ajutorul unei centrifuge cu rotoare sau recipiente (eprubete) sigilate. Aceste rotoare sau recipiente trebuie încărcate și descărcate într-o hotă (BSC).
 e. Riscuri suplimentare asociate cu studiile de izolare virală
Anumite proceduri experimentale pot aduce riscuri suplimentare de mutații virale cu patogenicitate și/sau transmisibilitate crescute, sau virusuri cu antigenicitate sau susceptibilitate la medicamente modificate. Trebuie efectuate evaluări specifice de risc și adoptate măsuri specifice de reducere a riscului, înainte de oricare dintre următoarele proceduri:
  • coinfecția culturilor celulare cu diferite coronavirusuri, sau orice proceduri care ar putea duce la coinfecție;
  • culturi virale în prezența medicamentelor antivirale;
  • modificarea genetică deliberată a virusurilor.
 f. Lucrul cu animale infectate cu virusul responsabil de COVID-19
Următoarele activități necesită o instalație pentru animale – instalații și practici de lucru BSL-3, așa cum sunt detaliate în Manualul de biosiguranță OMS, ediția a 3-a (2):
  • inocularea animalelor pentru recuperarea potențială a agentului din probele cu virus responsabil pentru COVID-19;
  • orice protocol care implică inocularea animalelor pentru confirmarea și/sau caracterizarea agenților posibili ai COVID-19.
 g. Trimiterea probelor către laboratoarele cu măsuri adecvate de izolare în vigoare
          Laboratoarele care nu sunt în măsură să îndeplinească recomandările de biosiguranță prezentate mai sus, trebuie să ia în considerare transferarea probelor către laboratoarele de referință naționale, regionale sau internaționale, capabile să detecteze COVID-19 și pot îndeplini cerințele de biosiguranță.
 
          4. Ambalarea și expedierea
Toate materialele transportate în interiorul și între laboratoare trebuie plasate într-un recipient secundar, pentru a minimiza potențialul de spargere sau deversare. Un exemplu include transferul materialelor de la hotă (BSC) la un incubator/termostat și invers. Trebuie decontaminate suprafețele probelor care părăsesc hota (BSC). Îndrumări detaliate sunt furnizate în seria video despre biosiguranță a OMS (4), în special la Bune practici și proceduri microbiologice (GMPP) 7: transportul.
Transportul probelor în interiorul granițelor țării trebuie să respecte reglementările naționale aplicabile. Transportul peste frontieră a probelor cu virus responsabil de COVID-19 trebuie să urmeze regulile Națiunilor Unite, Instrucțiunile tehnice pentru transportul în siguranță pe cale aeriană al bunurilor periculoase (Doc 9284) ale Organizației Internaționale a Aviației Civile (6) pentru transport aerian și orice alte reglementări aplicabile, în funcție de modul de transport utilizat. Mai multe informații pot fi găsite în Ghidul pentru reglementările transportului substanțelor infecțioase 2019-2020 (aplicabile de la 1 ianuarie 2019) (3). Un rezumat privind transportul substanțelor infecțioase poate fi găsit și în ”Tool box 4” al manualului OMS, Gestionarea epidemiilor: aspecte cheie despre bolile mortale (7).
Probele de la cazurile suspecte sau confirmate trebuie transportate ca UN3373, „Substanțe biologice de categoria B” când sunt transportate pentru diagnostic sau în scopuri investigaționale. Culturile sau izolatele virale trebuie transportate drept Categoria A UN2814, „substanțe infecțioase ce afectează omul” (3). Toate probele care sunt transportate (indiferent dacă sunt UN3373 sau UN2814) trebuie să fie ambalate adecvat, etichetate și să fie însoțite de documentație, așa cum este descris în documentele menționate anterior.
 
 Referințe:
1. World Health Organization. Coronavirus disease (COVID-19) technical guidance: surveillance and case definitions (https://www.who.int/emergencies/diseases/novel-coronavirus-2019/technical-guidance/surveillance-and-case-definitions, accessed 17 February 2020).
2. Laboratory biosafety manual, 3rd ed. Geneva: World Health Organization; 2004 (https://www.who.int/csr/resources/publications/biosafety/Biosafety7.pdf?ua=1, accessed 14 February 2020).
3. Guidance on regulations for the transport of infectious substances 2019–2020. Geneva: World Health Organization; 2019 (WHO/WHE/CPI/2019.20; https://www.who.int/ihr/publications/WHO-WHE-CPI-2019.20/en/, accessed14 February 2020).
4. World Health Organization. Strengthening health security by implementing the International Health Regulations (2005). Biosafety video series (https://www.who.int/ihr/publications/biosafety-video-series/en/, accessed 14 February 2020).
5. Kampf G, Todt D, Pfaender S, Steinmann E. Persistence of coronaviruses on inanimate surfaces and its inactivation with biocidal agents. J Hosp Infect. 2020;Feb 6. Pii:s0195-6701(20)30046-3. doi:10.1016/j.jhin.2020.01.022 [epub ahead of print].
6. International Civil Aviation Organization (ICAO). Safety. Technical instructions for the safe transport of dangerous goods by air (Doc 9284) (https://www.icao.int/safety/DangerousGoods/Pages/technical-instructions.aspx, accessed 14 February 2020).
7. Managing epidemics: key facts about deadly diseases. Geneva: World Health Organization; 2018 (https://apps.who.int/iris/handle/10665/272442, accessed 14 February 2020).
8. How to handrub? With alcohol-based formulation. How to handwash? With soap and water. Geneva: World Health organization; 2006 (https://www.who.int/gpsc/tools/GPSC-HandRub-Wash.pdf, accessed 15 February 2020).
Comunicate de presa Arhiva

Lot experimental al unui produs nou, la Institutul Cantacuzino

Specialiștii Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, au reușit, într-un timp foarte scurt, să realizeze un lot experimental pentru un nou produs imunomodulator.

Avizarea produselor biocide la Institutul „Cantacuzino”

Pentru aplicarea art. 10 din Ordonanța militară 4 din 29 martie 2020, privind avizarea/autorizarea materialelor, componentelor, echipamentelor și dispozitivelor medicale necesare pentru prevenirea și combaterea răspândirii, precum și pentru tratamentul infecției cu virusul SARS-CoV-2, respectiv a biocidelor, Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”, prin Laboratorul Control Calitate, efectuează teste de determinare a activității bactericide, fungicide, levuricide și virucide pentru substanțe biocide.

Creșterea capacității de testare moleculară pentru SARS CoV-2 la Institutul „Cantacuzino”

Prin reorganizarea fluxului activităților, sporirea eforturilor echipelor de specialiști și reconfigurarea programului de lucru, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară ”Cantacuzino”, prin Laboratorul Infecții Respiratorii Virale, a reușit creșterea numărului de teste realizate zilnic pe probe recoltate de la pacienții suspecți de infecție cu virusul SARS CoV-2.
Top